Frigiditatea constituie un construct clinic utilizat pentru desemnarea unui ansamblu de disfuncții sexuale feminine, caracterizate preponderent prin absența persistentă sau diminuarea marcată a dorinței sexuale, în absența unor patologii somatice evidente. Fenomenul în sine este analizat în cadrul tulburărilor de interes și excitație sexuală, fiind recunoscut ca o manifestare ce implică interacțiuni complexe între determinanți biologici, psihologici și socio-relaționali.
Ce este frigiditatea?
Frigiditatea desemnează o tulburare complexă caracterizată prin absența persistentă sau recurentă a dorinței sexuale, dificultăți în obținerea excitației și imposibilitatea atingerii orgasmului, în lipsa unor cauze anatomice directe. Factorii care determină frigiditatea pot fi de ordin neurobiologic, endocrin, psihologic și interpersonali.
Frigiditatea la femei trebuie evaluată dintr-o perspectivă integrativă, în care se analizează nu doar dimensiunea biologică, ci și dinamica psihologică și relațională. Anamneza detaliată, investigațiile hormonale, evaluarea sănătății mentale și istoricul experiențelor traumatice sunt toate la fel de importante în stabilirea unui diagnostic diferențial. Disfuncțiile de interes sexual pot fi asociate cu tulburări afective, în special depresie majoră și anxietate generalizată, probleme ce necesită intervenții terapeutice specializate.
Factorii implicați în manifestarea frigidității
Din punct de vedere psihologic, frigiditatea poate reflecta conflicte intrapsihice neconștientizate, distorsiuni cognitive legate de sexualitate, traumatisme sexuale anterioare sau rigidități în interiorizarea normelor culturale și familiale. În literatura psihodinamică, blocajele libidinale sunt adesea explicate prin mecanisme de apărare inconștiente, formate în cadrul relațiilor parentale timpurii. Represia dorinței sexuale poate avea rădăcini în anxietăți legate de intimitate, vinovăție sexuală sau identificări negative cu figura maternă sau paternă.
Frigiditatea la femei poate fi rezultatul unei hiperactivități inhibitorii la nivel cortical, generată de supraactivarea mecanismelor de autocontrol, anxietate de performanță sau frică de pierderea controlului. De asemenea, se remarcă o incidență crescută a disfuncției sexuale în rândul femeilor care prezintă tulburări de atașament evitant sau ambivalent, ceea ce reflectă dificultăți în stabilirea unei relații intime de încredere.
În cadrul psihoterapiei psihodinamice sau cognitiv-comportamentale, explorarea istoriei personale, a relațiilor intime și a reprezentărilor despre sexualitate permite identificarea surselor blocajelor psihice. Un psihoterapeut bun in Bucuresti, format în intervenții validate clinic pentru disfuncții sexuale, poate contribui la restructurarea schemelor cognitive disfuncționale și la facilitarea contactului cu propriile nevoi erotice. Procesul de reconectare cu propriul corp, susținut prin intervenții psihosomatice, poate stimula reactivarea dorinței și a capacității de răspuns sexual.
Nu se poate separa explorarea psihologică de contextul socio-cultural. Presiunile sociale, normele restrictive privind rolul femeii în cuplu sau absența unei educații sexuale bazate pe dovezi pot crea un climat intern de inhibiție și retragere. În aceste situații, frigiditatea nu reprezintă doar un simptom individual, ci un indicator al unor dinamici psihosociale mai largi, care necesită o intervenție orientată atât spre persoana afectată, cât și spre mediul în care aceasta trăiește.
