Viata si cariera lui Olivia de Havilland
Olivia de Havilland, o actrita britanico-americana, s-a nascut pe 1 iulie 1916 in Tokyo, Japonia, si a decedat pe 26 iulie 2020 in Paris, Franta. A trait o viata indelungata de 104 ani, fiind una dintre ultimele supravietuitoare ale Epocii de Aur a Hollywood-ului. Olivia s-a mutat la Hollywood in 1935, unde a inceput o cariera remarcabila in cinematografie. Debutul ei a fost in filmul „Alibi Ike”, dar a devenit faimoasa pentru rolurile sale din filmele istorice si adaptari literare, precum „Gone with the Wind”.
Cariera sa s-a intins pe parcursul a peste cinci decenii, iar Olivia a fost recompensata cu doua premii Oscar pentru „Cea mai buna actrita”. Primul sau Oscar a fost castigat pentru filmul „To Each His Own” (1946), iar al doilea pentru „The Heiress” (1949). Pe langa aceste premii, a mai fost nominalizata de trei ori la Oscar, confirmand talentul si dedicatia sa pentru arta cinematografica.
In timpul carierei sale, Olivia de Havilland a avut parte de colaborari cu mari regizori, actori si scenaristi ai vremii, reusind sa aduca la viata personaje memorabile care i-au asigurat un loc de necontestat in istoria filmului.
Roluri memorabile si impactul lor
Olivia de Havilland a jucat in peste 50 de filme, dar unele dintre cele mai memorabile roluri ale sale raman cele din „Gone with the Wind” (1939), „The Snake Pit” (1948) si „The Heiress” (1949). Interpretarea ei in „Gone with the Wind”, unde a jucat rolul Melania Wilkes, a fost una dintre cele mai apreciate, aducandu-i o nominalizare la Oscar pentru Cea mai buna actrita in rol secundar.
In „The Heiress”, Olivia a interpretat rolul Catherine Sloper, o femeie timida si vulnerabila care evolueaza intr-o persoana puternica si determinata. Acest rol i-a adus al doilea premiu Oscar, fiind considerat unul dintre cele mai bune din cariera sa. Criticul de film Leonard Maltin a laudat interpretarea sa, mentionand ca Olivia a reusit sa faca din Catherine un personaj complex si fascinant, in ciuda dificultatilor emotionale prin care trece pe tot parcursul filmului.
Pe langa aceste roluri marcante, Olivia a fost cunoscuta si pentru rolurile din filmele de aventura si actiune din anii ’30 si ’40, unde a jucat alaturi de Errol Flynn in opt filme, inclusiv „The Adventures of Robin Hood” (1938). Aceste colaborari au fost extrem de populare si au avut un impact semnificativ asupra carierei sale, consolidandu-i statutul de vedeta de cinema.
Relatia cu Hollywood-ul si legatura cu studiourile
Relatia Olivia de Havilland cu Hollywood-ul nu a fost intotdeauna lipsita de complicatii. La inceputul carierei sale, a avut o relatie de colaborare cu studiourile Warner Bros., insa aceasta a fost marcata si de conflicte, in special in ceea ce priveste contractele sale. In acea perioada, actorii erau adesea prinsi in contracte restrictive, care ii legau de un singur studio pentru lungi perioade de timp, fara a avea posibilitatea de a alege proiectele in care doreau sa joace.
In 1943, Olivia a intentat un proces contra Warner Bros., contestand clauzele contractuale care permiteau studioului sa-i extinda contractul pe motive de suspendare din cauza refuzului ei de a accepta anumite roluri. In 1944, Curtea Suprema din California i-a dat dreptate, decizia avand un impact semnificativ asupra industriei cinematografice. Cazul a devenit cunoscut sub numele de „Decizia de Havilland” si a permis altor actori sa obtina mai multa libertate in carierele lor.
Acest succes juridic a fost o piatra de hotar pentru Olivia de Havilland si a consolidat imaginea sa de actrita puternica si determinata, care a luptat pentru drepturile sale si a schimbat regulile jocului in favoarea actorilor din generatia sa si a celor care i-au urmat.
Perspective personale si viata din afara ecranului
Dincolo de viata profesionala, Olivia de Havilland a avut o viata personala plina de evenimente si relatii notabile. A fost casatorita de doua ori: prima data cu Marcus Goodrich, un scriitor, din 1946 pana in 1953, si a doua oara cu Pierre Galante, un jurnalist francez, din 1955 pana in 1979. A avut doi copii, Benjamin Goodrich si Giselle Galante.
Olivia de Havilland a fost cunoscuta pentru firea sa rezervata si eleganta, pastrand mereu o distanta fata de scandalurile tipice ale vedetelor de la Hollywood. In anii ’50, s-a mutat la Paris, unde a locuit pana la sfarsitul vietii. Alegerea de a se muta in Franta a reflectat dorinta sa de a duce o viata mai privata si de a se bucura de arta si cultura europeana.
Pe langa cariera sa cinematografica, Olivia a avut si alte interese, fiind pasionata de literatura si istorie. A scris o carte autobiografica, „Every Frenchman Has One”, publicata in 1962, in care descrie cu umor experientele sale de viata in Franta. Olivia de Havilland a ramas un simbol al rafinamentului si al dedicatiei pentru arta, atat pe ecran, cat si in viata personala.
Fratia de neuitat: Olivia si Joan Fontaine
Olivia de Havilland si sora sa, Joan Fontaine, au avut o relatie complexa si adesea tumultoasa, care a fost intens mediatizata de-a lungul anilor. Ambele surori au avut cariere de succes in Hollywood, dar rivalitatea dintre ele a fost amplificata de presa si uneori a umbrit realizarile lor profesionale.
Joan Fontaine, care a castigat un Oscar pentru rolul din „Suspicion” (1941), a fost adesea in competitie directa cu Olivia pentru aceeasi prestigioasa recunoastere. Situatia a atins un punct culminant in 1942, cand ambele surori au fost nominalizate la Oscaruri pentru roluri in filme diferite, Joan reusind sa castige premiul, ceea ce a intensificat rivalitatea si tensiunile dintre ele.
In ciuda conflictelor si a distantarii care a marcat relatia lor, ambele surori au lasat o amprenta de neuitat asupra istoriei cinematografice si au contribuit semnificativ la arta filmului. Olivia de Havilland a vorbit rareori despre relatia sa cu Joan in public, alegand sa pastreze aspectele personale ale vietii sale private departe de ochii curiosi ai presei.
Premii si recunoasteri obtinute de-a lungul carierei
Olivia de Havilland a primit numeroase premii si recunoasteri pentru contributiile sale remarcabile in industria filmului. Pe langa cele doua premii Oscar pentru „To Each His Own” si „The Heiress”, Olivia a fost nominalizata de trei ori la Oscar pentru filmele „Gone with the Wind”, „Hold Back the Dawn” (1941) si „The Snake Pit” (1948).
De-a lungul carierei sale, Olivia a fost premiata cu numeroase distinctii si a primit un Glob de Aur pentru rolul din „The Heiress”. In 1960, i-a fost acordata o stea pe faimoasa Walk of Fame de la Hollywood, in semn de recunoastere a contributiilor sale la cinematografie.
In 2008, Olivia de Havilland a primit National Medal of Arts, cea mai inalta distinctie artistica acordata de guvernul Statelor Unite. Aceasta recunoastere a fost o dovada suplimentara a impactului durabil pe care l-a avut asupra industriei filmului si a publicului larg. In ciuda tuturor acestor realizari, Olivia a ramas mereu modesta si recunoscatoare publicului si colaboratorilor sai.
Mostenirea lui Olivia de Havilland
Olivia de Havilland a avut un impact de durata asupra industriei cinematografice si a influentat generatii de actori si cineasti. Decizia sa legala impotriva Warner Bros. a schimbat definitiv relatia dintre actori si studiouri, oferind mai multa libertate profesionala pentru artisti si stabilind un precedent important in drepturile artistilor.
Mostenirea sa se extinde dincolo de contributiile sale legale. Personajele pe care le-a interpretat au ramas in memoria publicului, iar filmele in care a jucat sunt considerate clasice ale cinematografiei mondiale. Olivia de Havilland a demonstrat ca talentul, determinarea si integritatea sunt elementele cheie ale unei cariere de succes si a unei vieti implinitoare.
Astazi, multi critici si istorici de film, precum Leonard Maltin, o considera pe Olivia de Havilland una dintre cele mai talentate si influente actrite ale secolului XX. Mostenirea ei continua sa inspire si sa fie un punct de referinta pentru actorii care aspira la succes in industria cinematografica. Prin viata si cariera sa, Olivia de Havilland a reusit sa lase un impact de neuitat asupra lumii filmului si a publicului larg.
